TEONA FARMATU

LA LIAISON DANGEREUSE ENTRE LE SOUS-GENRE AUTOFICTIONNEL ET L’IDENTITE DE GENRE EN ROUMANIE POST-COMMUNISTE : DES SON ORIGINE FRANÇAISE JUSQU’A LA NARRATION DE SOI QUEER-FEMINISTE DANS LE CADRE DE LA GLOBALISATION


DOI: 10.33993/drl.2024.11.162.192
Affiliation: Faculty of Letters, Babeș-Bolyai University, Cluj-Napoca.
Contact details: Babeş-Bolyai University, 31 Horea Str., 700506 Cluj-Napoca, Romania.
Email: teona.farmatu@ubbcluj.ro

DANGEROUS LIAISONS BETWEEN THE AUTOFICTIONAL SUBGENRE AND GENDER IDENTITY IN POST-COMMUNIST ROMANIA: FROM THE FRENCH ORIGINS OF AUTOFICTION TO QUEER-FEMINIST SELF-NARRATION IN THE CONTEXT OF GLOBALIZATION
(Abstract)

Considering the conventional and supposedly objective perspective that gender’s authors do not influence writing or that “literature has no gender”, my paper seeks to challenge this preconception. The aim of my study is to explore how the subgenre of autofiction is intricately influenced by gender. Deeply intertwined with themes of identity and individuality, Romanian autofiction, which has been significantly shaped by its French counterpart, has developed within a framework of masculine and patriarchal thought and expression. My primary argument is that the pervasive “masculine dominance” (as Pierre Bourdieu called it) within the Romanian literary landscape has both supported and generated self-fictional narratives that reflect misogyny and sexism from various angles, thereby contributing to the emergence, and establishment of autofiction. Additionally, the ethical implications of self-fiction – which have sparked controversies in both France and Romania – extend beyond the obsolete relationship between facts and fiction; particularly in Romania, it is highlighted how male authors have crafted autofiction while perpetuating dominance and authority, often in regard to women. Beginning with the import of autofiction in post-communist Romania, I critically explore how this subgenre has been received, showing up the paradoxes and limitations of local theoretical discourse on autofiction, which tends to overlook the poststructuralist origins of what seems to be an emancipatory form. Subsequently, I delve into the traditional core of Romanian autofiction by examining its development and the reasons why female authors ultimately dismiss and critique this regulated subgenre, by involving in which could be conceptualise as “self-writing”. Finally, I examine the first Romanian queer-feminist self-writing – Dezrădăcinare [Uprooting]by Sașa Zare.

Keywords: autofiction, post-communist Romania, queer, feminism, misogyny.


LEGĂTURA PERICULOASĂ DINTRE SUBGENUL AUTOFICȚIONAL ȘI IDENTITATEA DE GEN ÎN ROMÂNIA POST-COMUNISTĂ: DE LA ORIGINILE FRANCEZE ALE AUTOFICȚIUNII LA AUTO-NARAȚIUNEA QUEER-FEMINISTĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII
(Rezumat)

Având în vedere perspectiva convențională și presupus obiectivă conform căreia genul autorului nu influențează scrisul sau că „literatura nu are gen”, articolul meu își propune să conteste această prejudecată. Scopul major al studiului este de a explora modul în care subgenul autoficțiunii este influențat în mod complex de genul autorului. Având ca teme principale identitatea și individualitatea, autoficțiunea românească, care a fost semnificativ influențată de autoficțiunea franceză, s-a dezvoltat într-un cadru de gândire/expresie masculină și patriarhală. Argumentul meu principal este că „dominanța masculină” (cum a numit-o Pierre Bourdieu) în peisajul literar românesc a susținut și a generat narațiuni auto-ficționale care reflectă misoginia și sexismul din diverse unghiuri, contribuind astfel la instituționalizarea acestui subgen în România. În plus, implicațiile etice ale autoficțiunii – care au stârnit controverse atât în Franța, cât și în România – se extind dincolo de relația dintre faptele concrete și ficțiune; în special în România, modul în care autorii bărbați au produs autoficțiuni este indiscutabil legat de perpetuarea dominației și a autorității simbolice, discursive, adesea în raport cu femeile. Începând cu momentul importului autoficțiunii în România post-comunistă, explorez critic modul în care a fost receptat acest subgen, evidențiind paradoxurile și limitările discursului teoretic local despre autoficțiune, care tinde să treacă cu vederea originile poststructuraliste a ceea ce a fost considerat drept o formă literară emancipatoare. Ulterior, discut canonul autoficțiunii românești, examinând dezvoltarea acestuia și motivele pentru care autoarele resping și critică în cele din urmă acest subgen reglementat. În final, într-o logică evolutivă, discut prima scriere autoficțională queer-feministă din România – Dezrădăcinare de Sașa Zare.

Cuvinte-cheie: autoficțiune, România post-comunistă, queer, feminism, misoginie.

Full Text